Alba ca Zapada, ipohondria si petrecerea de Craciun

Alba ca Zapada e ipohondra. Nici nu ma gandeam ce ma asteapta cand am permis acestui personaj imaginar sa-si faca intrarea fortata in viata mea.
Joi ma pregateam sa plec la petrecerea de Craciun de la birou. Mai bine zis ma fardam, trageam o linie precisa cu cu creionul negru, care, din momentul in care am zarit-o in oglinda pe AcZ cum statea posomorata pe canapea n-a mai fost dreapta si perfecta - linia vreau sa spun. Stiind ca in cazul in care ii dau atentie nu mai pleaca, ma prefac ca nu o observ si continui sa-mi vad de treaba. Mai grav a fost cand am vrut sa-mi scot sacoul din dulap - era acolo printre haine cu ochii ei tristi beliti la mine.
- Hai zi repede, ca ma grabesc!
- Cred ca sunt pe moarte.
- Vezi sa nu! Personaje imaginare si draci morti n-a vazut nimeni, cu atat mai putin eu deci te rog sa vii cand ai probleme cu adevarat serioase, iar eu timp sa ti le ascult.
Recunosc ca dupa ce am spus asta m-am simtit cam prost pt ca AcZ vine de cate ori am eu nevoie de ea, fara exceptie, dar e un personaj imaginar cu probleme la fel de imaginare care, in momentul respectiv, am considerat ca sufereau amanare.
- Mai tii minte ce simptome ai avut tu cand ai fost internata anul asta?
Nu-i raspund pentru ca inca speram ca va pleca asa cum a sosit; pe nesimtite.
-Mai stii?
-.....
- Daca nici tu nu vrei sa ma asculti atunci ma duc sa mor in liniste pentru ca am gasit pe Google boli grave asociate simptomelor mele.
- Nu o sa pleci pana nu discutam asa-i?
- ......
- Spune-mi ce ai si te rog din suflet nu te intinde foarte mult pentru ca ma grabesc.
Graba mea avea motive foarte bine intemeiate. Era joi dupa prima ninsoare. Eu eram incaltata cu cizmele cu toc inalt si tinuta de petrecere si urma sa sar din taxi in masina unei colege de serviciu cu conditia sa ajung la timp la birou. N-as fi facut acest schimb de masini daca as fi avut o idee cat de vaga asupra locatiei unde urma sa se desfasoare evenimentul...deci punctualitatea mea era obligatorie. Nu mai spun nimic despre cum am intarziat cele 15 minute academice si era sa raman de izbeliste. "Cel putin ai sufletul impacat ca ai facut o fapta buna", vorba unei alte colege.
Revenind la AcZ.
- Te-a durut capul si ai vomat si ai avut ameteli s.a.m.d., nu?
- Da. Satisfacuta acum?
- Nu!!! Stai putin. Ce analize ti-au facut? La ce sectie ziceai ca ai fost internata? Ce tratament ai primit?
- De fapt tie la ce-ti trebuie toate astea? Aveti si voi spitale?
- Bineinteles. Vii sa ma vizitezi cum am facut si eu cand ai fost tu internata?
- Nu prea cred. N-am decat bilet de intors din lumea imaginara. Pe ala de dus l-am ratacit...intentionat...dupa ce ai aparut tu. Pe asta pe care-l am intentionez sa-l folosesc cand ma voi debarasa de tine :P .
-.....Adica...ai face asa ceva?
- Adica....bineinteles. Sper ca nu crezi ca voi ajunge la spitalul de nebuni pentru tine care ma faci sa vorbesc singura pe strada.
- Bine. Discutam alta data despre asta. Acum te rog sa ma ajuti cu problema asta de acum.
Am incercat sa o conving ca nu-i bolnava si ca probabil e doar stresata sau obosita. De ce ar fi stresata sau obosita, nu pot sa va spun pt ca nu-mi pot imagina ce face toata ziua sau macar in zilele cand nu e cu mine (multe la numar), dar fie... Nu cred ca in lumea reala ar fi primit macar un diagnostic ca al meu, pus in ideea ca dupa atatea analize sa nu pleci tot vaca cum te-ai dus in ziua internarii.
Dupa ce am lamurit asta si am stabilit ca ma va tine la curent cu ceea ce a facut la medic, si-a mai amintit ceva:
- Stii cred ca am nevoie si de ochelari si zilele trecute m-a intepat inima. M-am dus la doctor Jekill si a zis ca n-am nimic...dar nu-l cred. Ai vazut cum arata ultimul lui pacient? Tu ce zici? Crezi ca e grav ce am eu?
-.....STF!!!
Am iesit pe usa ca fulgerul. Am coborat pe scari. M-am urcat in taxi. Am indicat locatia. Am pornit Ipod-ul. M-am uitat tot drumul pe geam. N-am auzit-o dar sunt convinsa ca stie asta si ca se va intoarce sa-mi explice cum nu vede ea probabil sa citeasca din revistele ei de glamour imaginare. Am multumit soferului pentru slalomul printre nameti si ca m-a adus la tzanc la birou, chiar inainte ca toti colegii mei sa plece. M-am delectat cu masa si petrecerea de la serviciu si am incercat sa uit de problemele imaginare.
Craciun Fericit!

Franceza dupa fizica

Cu dezlegare de la UrsuletulGri azi am sa scriu despre o conversatie telefonica a lui. Conversatia s-a derulat cu o eleva de clasa aXIIa de la un liceu bucurestean foarte bine cotat.

Ieri seara suna telefonul in jurul orei 20.00. O voce stinsa si usor stinsa il abordeaza pe Ursulet.

- Buna seara...domnul X care va ocupati de cutare treaba???

- Buna seara. Da. Eu sunt.

- M-a pus doamna diriginta sa va sun sa va spun ca va asteapta poimaine la clasa sa discutati.

- Desigur. Se poate sa-mi spuneti si de la ce liceu ma sunati si numele doamnei diriginte, va rog?
- Aaaaa....pai doamna noastra diriginta, de la liceul X....

- Si care este numele doamnei diriginte pt ca am vorbit cu mai multe doamne profesoare in ziua respectiva.

- Pai doamna diriginta Y.

- La ce ora ar fi mai bine sa venim pentru a discuta cu doamna profesoara Y.

- Aaaaa...la ora de franceza.

-...................................?????????????

- Alo....?!!?? Mai sunteti la telefon, domnu' ???

- Da. Asteptam sa-mi spuneti ora la care ar fi cel potrivit sa vin.

- Pai, v-am spus - la ora de franceza.

- Domnisoara eu nu va cunosc orarul. Va rog sa-mi spuneti la ce ora aveti ora de franceza.

-.........................

- Domnisoara??

- Imi pare rau dar nu am orarul si nu stiu la ce ora este.

- ...........

-Bine. In cazul acesta va pot telefona eu maine in timpul pauzei? Banuiesc ca stiti sa-mi spuneti cand aveti pauza, nu?

- Hihihihihihi....Bineinteles. Hihihhihihi....de la .50 pana la fix.

A doua zi conversatia telefonica s-a desfasurat in felul urmator.

UrsuletulGri o suna pe domnisoara eleva cu speranta in suflet ca de aceasta data d-ra stia la ce ora e ora de franceza ca sa nu rateze intalnirea.

-Buna ziua d-ra. Sunt X. V-am sunat ca sa-mi spuneti la ce ora pot veni maine pt discutia cu d-na diriginta.

-Buna ziua.....Taci fa, ca nu-l aud pe domnu'! Da, pai veniti la ora de franceza.

-........................................

- Alo?!!!! Taci fa! N-auzi cand vorbesc cu tine???? Domnu' mai sunteti??

- Da. Asteptam sa-mi spuneti cand aveti ora de franceza.

- Pai...dupa ora de fizica!

Nu mai are rost sa transcriu si restul conversatiei pt ca ultima replica a domnisoarei spune totul despre generatiile care vin din urma. Pe vremea mea dirigintele il punea pe cel mai bun elev sa sune si sa se ocupe diverse probleme ale clasei. Prin cel mai bun elev, pe atunci intelegeam acel elev care avea numai 10 pe linie, olimpic stiti voi...in general era ochelaristul clasei. Acum se pare ca nu mai exista asa ceva. Cel mai bun elev e la acelasi nivel cu retardatul clasei mele din generala. Problema e ca acel retardat de pe vremea mea, chiar avea probleme. Omul ala chiar avea un handicap - gandea greu, era isteric, imprevizibil uneori, te tragea de par pana ramanea cu el in mana si tu cu chelie (nu glumesc), te batea din senin s.a.m.d.. Si totusi, spre deosebire de ei - generatia noua - retardatul meu incerca sa gandeasca. Isi facea singur temele chiar daca ii lua mai mult si le facea cu greseli. Incerca sa fie ca noi ceilalti. Si noi nu il tachinam.

Astia, pe de alta parte nu s-au nascut cu probleme mentale. Isi cultiva singuri incultura, prostia si incompetenta de care dau dovada. Rad si se batjocoresc unii pe altii desi sunt prieteni si perfect sanatosi. Nici nu vreau sa ma gandesc cum se comporta cu unul care are probleme cu adevarat.

Cel mai grav e ca nu sunt 10 ani intre noi, deci nici macar nu poate fi vorba neaparat de o generatie noua.

La fel de grav mi se pare ca faptul ca pe ei va trebui la un moment dat sa-i angajez eu. Sa lucrez cu ei, sa ajung sa ma chinui sa-i explic unuia ca asta ce-i ala un proiect social sau Dumnezeu stie ce.

Am ras cand am auzit conversatia, dar a fost un ras fortat. In realitate mi-e teama ca peste ceva timp societatea va arata ca in filmul "Idiocracy". Sper sa nu mai fiu pe aici sa vad asa ceva.

O dupa-amiaza "accidentala"

Da, da, da...asa a fost. Am venit de la munca mai devreme si cred ca m-au atins blestemele colegilor pt ca de vreo cateva zile plec inaintea lor...ce-s eu de vina ca deocamdata departamentul meu nu-i complet functional? Si pt ca nu are rost sa stau degeaba la birou prefer sa stau degeaba acasa sau la un suc cu prietenii.
Asa am procedat si azi...dar cred ca m-au injurat lighioanele.
Cand am ajuns acasa m-am taiat intr-o conserva in palma. Am oprit hemoragia si am trecut peste pt ca oricum nu folosesc f mult mana stanga si suport destul de bine durerea.
Prin nu stiu ce "minune" am reusit insa sa-mi sucesc cumva si mana dreapta...acum scriu cu stanga pt ca dreapta e in incapacitate de lucru si a solicitat concediu medical pt imobilizare in fasa elastica.
Acu' problema cea mai stringenta e ca asa cum metionam mai sus eu sunt dreptace convinsa. E usor sa tastezi cu stanga...relativ cel putin, dar ce fac eu la munca? Ce fac eu cand voi vrea sa mananc maine la pranz cu cutit si furculita? Ce voi face cand va trebui sa iau notite la sedinta de maine? Ce mai fac cand va trebui sa ma spal/imbrac/fardez etc maine dimineata? Si mai rau cum imi fac eu patul in seara asta doar cu mana stanga? Parca vad ca o sa-mi ia 20 de min numai sa aranjez cearceaful...ufff...sper sa nu ma mai doara mana maine. Deja ma doare si capul de la atata panica.
Partea proasta e ca sunt predispusa accidentelor stupide in general. Dar mai stupid decat accidentele in sine e faptul ca rareori imi dau seama cand s-a intamplat pt ca in general nu ma doare imediat. Si asa apar eu mereu cu vanatai greu identificabile in timp si spatiu.
Rog pe cei dornici sa ma cafteasca sa imi permita sa le dau o palma si un IOU cu mentiunea ca de indata ce voi putea strange pumnii vom relua. Nu ar da nimeni intr-o persoana aflata in incapacitatea de a se apara, nu-i asa?

Din nou despre Alba ca Zapada

O vreme nu m-a prea vizitat AcZ din ratiuni doar de ea stiute.
Undeva pe la jumatatea lunii trecute m-a lovit depresia in freza din mai multe motive asa ca m-am decis eu intr-o zi fara soare ca masa mea de pranz ar merge stropita cu vinul ala negru sec din 2006 pe care il cumparasem cu vreo cateva saptamani inainte. Bun vin…asa de bun incat nu mi-am dat seama ca eram trotilata decat atunci cand am incercat sa ma ridic din fotoliu ca sa raspund la telefon. Nici pana in ziua de azi nu stiu cine a sunat pt ca n-am reusit sa ajung la telefon in timp util.
Cand ma leganam eu asa, plina de gratie si paralizie, catre telefon apare si AcZ cu gura pana la urechi si lacrimi in ochi. Evident ca radea de mine ca asta n-ar plange pt mine nici torturata. N-ar plange ca doar e conceputa de imaginatia mea si eu sunt mai rea din fire deci si AcZ e la fel de « plina » de compasiune ca si mine.
« Iar vii sa faci misto de mine », zic eu.
« Da’ de unde. N-ai nevoie de ajutor, te descurci de minune si singura. Am venit doar sa ma asigur ca nu va trebui sa le explice nimeni alor tai, maine cand vor veni in vizita, de ce odrasla lor e in mai multe pungi de un leu. »
« Dragut din partea ta » balmajesc eu. « Acu’ te rog sa ma scuzi vreo 8 minute dar am putina treaba in singura camera in care tu n-ai ce cauta cu mine asa ca ia un loc si serveste-te cu putin vin imaginar caci pe cel real oricum l-am terminat eu. »
Rezolv problema care nu-mi dadea pace si ma intorc la AcZ.
« De ce n-ai mai venit pe la mine ? »
« N-ai avut nevoie de mine. »
« Si ti se pare ca acum as avea nevoie ? »
« Mai mult decat ai avut pana acum. »
« Ma ierti cat ma intind pe canapea si ma prefac ca ascult ce spui in timp ce probabil voi adormi. Sa ma ierti de pe acum pt ce voi spune si nu va fi pe placul tau. Oricum am sentimentul ca nu voi regreta maine prea multe. Daca ai de gand sa pleci, iar eu dorm te rog sa nu ma trezesti ca sa inchid usa in urma ta. Ia si tu un rand de chei si mi-l dai data viitoare. »
« Sa incui usa ? Eu ? Pe-a ta ? Esti mai beata decat popa la botez. »
Nu prea-mi amintesc eu mare lucru din restul serii dar ce nu-mi amintesc nu cred ca era prea important oricum.
Imi amintesc ca am mai ras putin cu AcZ. Nu stiu exact din care motive. Se poate sa fi fost de vina faptul ca eu sunam disperata pe la diversi prieteni in incercarea de a-i convinge sa plece cu mine din Bucuresti pt cateva zile, sau de a ma autoinvita pe la cei care nu sunt oricum din Bucuresti. Dupa ce am bifat vreo 3 vizite si o plimbare in afara Bucurestiului, a 2 a zi a trebuit sa sun sa le anulez pt ca am realizat ce cu o seara inainte, imi stersese vinul din memorie, si anume faptul ca nu aveam serviciu si deci bugetul meu de austeritate nu-mi permitea sa intreprind nici macar o astfel de calatorie, daramite 4.
Ma bucur ca nici unul dintre cei cu care am vorbit la telefon nu si-a dat seama ca eram trotilata pt ca oricum de felul meu ma comport ca o nebuna, deci nu eram iesita din tiparul original.
Cel mai bun lucru a fost fapul ca AcZ m-a tinut de vorba atat de mult incat pana am adormit s-a dus efectul alcoolului, iar a 2a zi dis-de-dimineata cand au sosit parintii sa-si vada odrasla eram fresh ca din cutie. Nici vorba de mahmureala, de cearcane, de dureri de cap sau stomac.
In timp ce coboram scarile sa-i intampin pe ai mei se posteaza AcZ pe umarul meu cu o intrebare care o ardea f rau : « Auzi, mai bem si azi ? »
« Marsh ca te fac prastie ! »
Chiar daca o mai trimit la plimbare pe AcZ, in realitate o iubesc pt ca sta de veghe in umbra si-mi da peste mana de cate ori fac sau sunt pe cale sa fac vreo prostie.

Despre nimicuri

Sau aproape nimicuri - pentru ca asta am facut in ultima vreme.

A trecut ziua mea de mai bine de o luna, dar inca mai primesc cadouri ceea ce e super misto. Am primit mai multe urari decat ma asteptam. Pentru cine mi-a lasat pe facebook, va anunt prieteneste, pt ca imi sunteti dragi, sa nu va mai agitati pe acolo pt ca nu-i scena mea pe site-urile de socializare. Contul acela fost realizat ca un compromis, asta nu inseamna ca trebuie sa-l si intretin prea des.
Intre ziua mea si sfarsitul lui noiembrie m-a lovit depresia, dar si-a facut repede bagajul si a plecat – cica nu-s gazda buna nici macar pt ea. Sunt sigura ca va reveni totusi la un moment dat, probabil cand va considera ca am inceput sa o uit.
Mi-am revazut prietenii vechi pe care nu-i mai vazusem de mai mult de 1 an. S-a convins lumea ca mai traiesc. Si eu ma bucur ca sunteti bine asa ca ne vedem din nou la anu’.
Si pentru ca afara e foarte cald inca in perioada asta am avut si probleme cu apa calda si aia rece. Nu le-am cauzat eu ci baietii de la termoficare. Simpatici din fire ne-au pus un anunt pe usa blocului cum ca in ziua Z intre orele X si Y nu vom avea apa rece. Asta a fost in prima zi. Doua zile mai tarziu nu aveam apa calda. In saptamana urmatoare faza s-a repetat – intai cu apa rece si apoi aia calda. De data asta fara hartiute lipite. Cred ca ramasesera fara hartie si au facut economie considerand ca daca ne-au anuntat o data ne dam noi seama dupa aia cum sta treaba.
In week-end am fost sa socializez cu jumate din Bucuresti in AFI…sa moara ce-am pe casa daca ma mai duc curand. Cum palaria mea (n-am dar suna mai bine decat p*** mea ca nici d-aia n-am si am si promis ca nu mai vb urat), poate cineva sa mearga la mall doar ca sa manance. Bah, manca-v-as sufletul in magazine batea vantul, iar la KFC si pizzerie se statea la coada si cate 1h. Prietenii mei au tinut mortis sa manance KFC. Eu mi-am luat o gauffre pt ca era coada mai mica acolo - numai 5 minute de asteptare. A fost cam nasoala perioada dintre momentul in care mi-am terminat gustarea si momentul in care au venit ei victoriosi cu puii de la KFC pt ca am refuzat cel putin 7 oameni care doreau sa ia un scaun de la masa mea. Cel mai nasol a fost cand am incercat sa-i explic unui strain ca nu-i dau scaunul pt ca mai am 3 prieteni si ala nu intelegea.
La o socoteala logica si simpla de altfel am decis ca data viitoare fac cumparaturi in AFI si mananc in Plaza pt ca acolo sigur nu e aproape nimeni. Cat m-am holbat eu pe acolo – atunci cand nu aparam scaunele de la masa mi-am dat seama ca oamenii merg la mall ca sa fie vazuti de alte specimene din rasa lor, care nu s-ar plimba prin parc sau nu s-ar duce la teatru nici moarte. Nu-i nimic, duceti-va voi in mall si lasati locurile interesante libere, mie imi place sa admir exponatele la muzeu asa ca nu treceti pe acolo pt ca nu vreau sa va admir ghiulurile si batistele pe post de fuste. La teatru pot sa-mi iau bilet ieftin si sa stau unde-i mai scump pt ca oricum e din ce in ce mai gol. Vor falimenta si muzeele curand iar mall-urile cu manechinele lor din vitrina vor deveni noile muzee pt ca oricum in perioada asta de criza cei mai multi se uita doar fara sa cumpere in asteptarea reducerilor.
De vreo 2 saptamani am job nou si deocamdata imi place. Din motive de siguranta pt propria mea persoana cand am primit vestea cea buna m-am tratat cu suc si nu cu alcool cum as fi facut in mod normal, dar asta-i alta poveste.
Acum, de cand am slujba noua dorm mai mult cica. Gainile sunt noile mele prietene pt ca ne culcam si ne trezim la aproximativ aceleasi ore. Nu ma mai culc la 2-3 dimineata pt ca ma trezesc la 6-7 nu la 9. Acum la 9 tre sa fiu la birou. N-am mai lucrat de la ora 9 de vreo 2 ani asa ca este mai dureros decat suna.
Si pt ca mi-am amintit ca tre sa dorm devreme ar cam fi cazul sa inchei si pe aici pentru ca maine ma duc la munca si e trecut de noua mea ora de somn.