Sa va povestesc despre cum AcZ si cu mine am fost la un pas de a ne trimite seful in…dar mai bine cititi ca sa nu stric tot hazul.
Cam prin mai anul trecut ma plimbam eu pe Calea Victoriei dupa program cand primesc un telefon de la AcZ “Alo! Ai buletin?”.
“?????????”
“M-auzi ma?!? Ai buletin????”
“Normal ca am. Orice om normal are buletin…”
“Eu n-am!”
……………. Pauza. Hohote de ras. Eu rosie la fata de atata ras “Cum sa n-ai mai buletin????”
“N-am buletin. L-am pierdut acum vreo 7 luni.”
Idem. Pauza din nou. Alte hohote de ras. Deja oamenii din jurul meu se uitau ciudat la mine, prea radeam de una singura cu mainile in buzunar (hands free – chestia aia cu care te feresti oarecum de radiatii daca vb mult la telefon, dar cu care romanii nu sunt f deprinsi).
In fine…ma calmez si intreb de ce o intereseaza daca sunt sau nu mandra posesoare de buletin.
“X (seful nostru) tre’ sa plece in delegatie in Canada si nu are timp sa isi depuna actele. Mi-a facut mie imputernicire sa le depun in numele lui dar eu nu am buletin. Tu ai, dar ai si chef de glume, vad. Pot sa iti fac tie delegatie si sa depui tu in locul meu documentele? ”
“Daca dai ciocolata nu zic nu. ” (Sunt usor de convins daca la mijloc e ciocolata :D )
Ii dau lui AcZ datele din buletinul meu, ea face delegatia si stabilim sa ne intalnim in ziua urmatoare la Ambasada Canadei, in fata.
Logic ca AcZ intarzie, iar eu nu stiam unde este ambasada asa ca am plecat cu un taxi. Ajung pe strada cu pricina, ma asez la coada si in tot timpul asta o injuram pe AcZ pt ca ea intarzia, iar eu ma topeam de caldura.
Si cum evident daca ma duc intr-un loc populat si sunt singura incep la un moment dat sa ascult conversatiile altora. La vreo 2 persoane in fata mea o doamna cam pe la 60 de ani povestea unei alte doamne despre cum planuia sa petreaca o perioada buna de timp la Moscova la fiul ei. “Nimic anormal”, m-am gandit eu.
Intr-un final dramatic apare si AcZ, transpirata toata si gafaind (era cald, iar in zona ambasadei nu ajunge nici un autobuz asa ca a trebuit sa mearga o buna bucata de drum pe jos incarcata cu tot felul de sarsanale).
“Repede, hai sa completam formularele!!!!”
“Ai venit cu ele necompletate??? De ce ma mai mir oare?”
“Si cu pozele netaiate. Ai o foarfeca la tine??? Zi-mi ca ai…”
“Da’cine’s io, Edward – omul foarfece???? Normal ca nu am.”
Ma rog, partea cu completatul a durat acceptabil de mult daca luam in considerare faptul ca a completat gresit vreo 2 exemplare si a trebuit sa le rescrie. Partea cu cautatul unei foarfece insa a fost din filmele cu nebuni nu cu prosti. Sa vezi pe strada o pitica intr-o rochie galbena ca floarea soarelui, cu balerini la fel de galbeni si cu dres bleumarin si o prajina cu parul rosu ca focul cu 2 genti pline ochi cu documente si alte tampenii si cu ochii bulbucati de disperare, intreband din poarta in poarta daca nu are cineva o foarfeca - aia era o imagine memorabila.
Intr-un final am gasit o dra ospatarita suficient de draguta incat sa ne taie pozele. Bine, cei drept am primit si cateva comentarii de la colegii drei, comentarii care nu vor fi reproduse aici, nu pt ca nu ar putea fi ci pt ca erau “fumate” de pe vremea bunicii.
Ne intoarcem la coada si mai stam pret de vreo 2h dupa care portarul ne anunta ca nu mai primesc mai mult de 4 pers inauntru. Cum noi (adica eu) eram nr 5 ne-am rugat de el cum am stiut noi mai frumos sa ne lase sa intra sa depunem actele ca e urgent si ne da afara daca nu le depunem azi. In fine, omul cedeaza si ma lasa sa intru. Ajung inauntru, stau la rand la ghiseu. Ma conversez cu un nene si la un moment dat imi sare privirea pe un anunt scris intr-o alta limba decat engleza...ceva gen..."Bun venit in Europa de Est! Portofelele la verificat!". "Hopa!! zic in sinea mea. Ceva nu-i in regula." Ma uit in jur si imi cad ochii pe steagul Rusiei tocmai cand ajunsesem la ghiseu si inmanasem dosarul tipului din spatele geamului. Galant omul imi spune "Stiti, aici e ambasada Rusiei.". "Ihi, zic eu, am vazut acum. A Canadei unde e?" "Peste drum, in capatul strazii."
Ies in hohote de ras de acolo. AcZ desfigurata de nedumerire ma tot intreba ce am. Aproximativ dupa 2 min de ras isteric m-am calmat si i-am povestit. Am privit catre coltul strazii unde se inalta o mirifica cladire de sticla iar vreo 5 m mai sus de acoperisul ei flutura steagul Canadei.
Nu pierdusem nimic mai mult decat timpul in ziua aceea la coada pt ca Ambasada Canadei oricum nu avea program cu publicul pt depuneri in ziua respectiva, iar la ei cozile era inauntru nu afara. Democratie nu coada la lapte si paine ca la rusi.
"Cum te-ai asezat la alta coada??" "Pai asta mi-a zis taximetristul ca e ambasada si sincer nu ma uit la soare pt ca stranut. Daca m-as fi uitat poate as fi vazut si steagul canadian. Si nici in pomi nu ma uit caci nu ma astept ca steagul vreunei ambasade sa fluture odata cu crengile copacilor." Ambasada Canadei este atat de noua incat zici ca-i o cladire de birouri - pe care de altfel am si admirat-o cat am stat la coada sa depunem dosarul pt...Rusia.
Si acum confirmam teoria ca nici cei mai buni oameni la geografie nu sunt scutiti de erori si prostii. Nu-i nimic am decis ca o incadram la categoria "de povestit nepotilor" si probabil si la "asa nu".
Ne intoarcem la coada si mai stam pret de vreo 2h dupa care portarul ne anunta ca nu mai primesc mai mult de 4 pers inauntru. Cum noi (adica eu) eram nr 5 ne-am rugat de el cum am stiut noi mai frumos sa ne lase sa intra sa depunem actele ca e urgent si ne da afara daca nu le depunem azi. In fine, omul cedeaza si ma lasa sa intru. Ajung inauntru, stau la rand la ghiseu. Ma conversez cu un nene si la un moment dat imi sare privirea pe un anunt scris intr-o alta limba decat engleza...ceva gen..."Bun venit in Europa de Est! Portofelele la verificat!". "Hopa!! zic in sinea mea. Ceva nu-i in regula." Ma uit in jur si imi cad ochii pe steagul Rusiei tocmai cand ajunsesem la ghiseu si inmanasem dosarul tipului din spatele geamului. Galant omul imi spune "Stiti, aici e ambasada Rusiei.". "Ihi, zic eu, am vazut acum. A Canadei unde e?" "Peste drum, in capatul strazii."
Ies in hohote de ras de acolo. AcZ desfigurata de nedumerire ma tot intreba ce am. Aproximativ dupa 2 min de ras isteric m-am calmat si i-am povestit. Am privit catre coltul strazii unde se inalta o mirifica cladire de sticla iar vreo 5 m mai sus de acoperisul ei flutura steagul Canadei.
Nu pierdusem nimic mai mult decat timpul in ziua aceea la coada pt ca Ambasada Canadei oricum nu avea program cu publicul pt depuneri in ziua respectiva, iar la ei cozile era inauntru nu afara. Democratie nu coada la lapte si paine ca la rusi.
"Cum te-ai asezat la alta coada??" "Pai asta mi-a zis taximetristul ca e ambasada si sincer nu ma uit la soare pt ca stranut. Daca m-as fi uitat poate as fi vazut si steagul canadian. Si nici in pomi nu ma uit caci nu ma astept ca steagul vreunei ambasade sa fluture odata cu crengile copacilor." Ambasada Canadei este atat de noua incat zici ca-i o cladire de birouri - pe care de altfel am si admirat-o cat am stat la coada sa depunem dosarul pt...Rusia.
Si acum confirmam teoria ca nici cei mai buni oameni la geografie nu sunt scutiti de erori si prostii. Nu-i nimic am decis ca o incadram la categoria "de povestit nepotilor" si probabil si la "asa nu".
