Da...episodul 1 pentru ca iubita noastra tara mi-a dovedit de mai multe ori ca ne vrea tampiti, in special pe cei din institutiile publice, si aici nu ma refer la sefi ci la aia mai mici cu salarii la fel de mici.
Nu cred ca mai este asta vreun mister pentru cineva dar simteam si eu nevoia sa scriu despre ce am patit acum cativa ani la unul dintre multele mele locuri de munca.
Se face ca atunci cand eram copil nu visam ca altii sa ma fac doctor sau astronaut sau curva sau mai stiu eu ce, nuuuuuu...eu visam sa lucrez intr-un anumit loc, o institutie de care prinsesem drag vizitandu-i unul dintre vechile sedii. Nu conta de fel ce as fi lucrat acolo, ideea era ca imi doream sa lucrez acolo - orice.
S-a facut ca acum cativa ani am prins ocazia unui post liber si am fost pe placul big boss-ului care m-a ales imediat in ciuda faptului ca eu in acele vremuri urmam un master la zi. Ne-am inteles asupra programului, salariul nici nu mai conta pentru ca bucuria de a lucra acolo era infinit mai mare decat dorinta de a avea un salariu de neam-prost. Recunosc ca sa stie toata lumea, am avut un salariu de rahat care se termina cu mult inainte de urmatoarea zi de salariu, dar nu conta cel putin pentru un an de zile tata isi permitea sa-si intretina odrasla si sa-i cumpere tinutele necesare pentru diversele evenimente simandicoase.
In prima zi de dupa angajare o doamna dinozaur trecuta bine de 50 de primaveri glaciare cu un zambet adevarat de fals si o voce la fel de suava ca a unui operat pe corzile vocale, a sunat sa ureze bun-venit noilor achizitii din institutie si ne indeamna sa o contactam indiferent de zi si de ora daca avem probleme. Aceeasi voce "suava" ne dadea asigurari ca salariul va creste semnificativ dupa numai 3 luni.
Imaginati-va ca numai un tampit ar fi crezut vreuna dintre afirmatiile ei, dar cu siguranta nimeni nu se astepta la sabotarile majore la care recurgea dinozaurul cand avea ocazia. Invinuirea altora pentru propriile incompetente si postura de incurca-lume erau preferatele ei. Le urma indeaproape refuzul de a dat vreo mana de ajutor in week-end cand ea nu lucra nici daca pica soarele de pe cer. Negarea pana in panzele albe, in ciuda probelor, ca ar fi primit vreo informatie privitoare la un subiect era si ea la indemana deci usor de utilizat.
Dar sa nu ne mai lungim. Se face ca dupa un an de zile dinozaurul, nevoia unui trai macar decent fara bani de la sponsorii de acasa, amenintarile profesorilor de la master ca n-o sa termin in veci daca nu trec pe la cursuri pentru ca facultatea ceea era una "respectabila" cumulate cu amenintarile sponsorilor ca voi dormi in strada daca nu-mi termin studiile si ale ursuletului gri ca ma paraseste daca il mai las cu ochii-n soare de multe ori, m-au determinat sa-mi dau demisia.
Telefonul de "adio" de la dinozaur a fost mai mult decat lacrimogen. Total opus a fost insa e-mailul pe care l-a trimis colegilor in care ii indemna sa-mi urmeze exemplul si sa-si dea demisia daca doresc sa-si continue studiile pentru ca "institutia noastra nu incurajeaza continuarea studiilor". Acea institutie nu incurajeaza nici formarea unei familii sau dreptul la viata sociala sau orice altceva care ar de-a face cu viata ta personala, dar nici asta nu se spune ci se simte.
Cine stie la ce institutie ma refer probabil va crede ca nu mi-a placut deloc ceea ce faceam acolo - dimpotriva. Big boss-ul era persoana cea mai buna, blanda si cu picioarele pe pamant din cate am cunoscut, in ciuda pozitie pe care o ocupa si a impactului pe care l-a avut asupra tarii - pozitiv bineinteles.
Dar degeaba ai un mar frumos in pom daca atunci cand il tai e plin de viermi ca dinozaurul si alti sefi mai mici care atunci cand ajung intr-o pozitie de conducere se comporta ca niste scroafe urcate in pom.
Si daca presedintele tarii (nu merita majuscula) a indraznit sa spuna ca tinerii ar trebui sa nu-si mai continue studiile si sa se specializeze pe munci de jos de ce mentalitatea unor scarbossi ar trebui sa fie diferita. In definitiv la halul in care a ajuns sistemul de invatamant din tara asta nu mai are nimeni nevoie de scoala ca sa invete cuvinte grele si pline de intelepciune "care este", si care sa le aduca "successuri".
Propun sa dinamitam toate cladirile care nu sunt de locuinte, sa plantam iarba in locul lor si sa ne apucam sa crestem oi si capre. Vaci, boi, scroafe si porci are tara cu nemiluita oricum si sunt in numar mare in prime-time la tv.
Munca de jos de la coada animalului ne va aduce bogatii nemasurate si...si...si...si...mai era ceva...pac....da botox in buze ca sa le facem ca de vaca pentru o asemanare cat mai buna...sau era colagen???...stau prost la cultura generala vizavi de elementele care iti f*t corpul...nu s-au predat astfel de materii unde am fost eu la scoala.
Nu cred ca mai este asta vreun mister pentru cineva dar simteam si eu nevoia sa scriu despre ce am patit acum cativa ani la unul dintre multele mele locuri de munca.
Se face ca atunci cand eram copil nu visam ca altii sa ma fac doctor sau astronaut sau curva sau mai stiu eu ce, nuuuuuu...eu visam sa lucrez intr-un anumit loc, o institutie de care prinsesem drag vizitandu-i unul dintre vechile sedii. Nu conta de fel ce as fi lucrat acolo, ideea era ca imi doream sa lucrez acolo - orice.
S-a facut ca acum cativa ani am prins ocazia unui post liber si am fost pe placul big boss-ului care m-a ales imediat in ciuda faptului ca eu in acele vremuri urmam un master la zi. Ne-am inteles asupra programului, salariul nici nu mai conta pentru ca bucuria de a lucra acolo era infinit mai mare decat dorinta de a avea un salariu de neam-prost. Recunosc ca sa stie toata lumea, am avut un salariu de rahat care se termina cu mult inainte de urmatoarea zi de salariu, dar nu conta cel putin pentru un an de zile tata isi permitea sa-si intretina odrasla si sa-i cumpere tinutele necesare pentru diversele evenimente simandicoase.
In prima zi de dupa angajare o doamna dinozaur trecuta bine de 50 de primaveri glaciare cu un zambet adevarat de fals si o voce la fel de suava ca a unui operat pe corzile vocale, a sunat sa ureze bun-venit noilor achizitii din institutie si ne indeamna sa o contactam indiferent de zi si de ora daca avem probleme. Aceeasi voce "suava" ne dadea asigurari ca salariul va creste semnificativ dupa numai 3 luni.
Imaginati-va ca numai un tampit ar fi crezut vreuna dintre afirmatiile ei, dar cu siguranta nimeni nu se astepta la sabotarile majore la care recurgea dinozaurul cand avea ocazia. Invinuirea altora pentru propriile incompetente si postura de incurca-lume erau preferatele ei. Le urma indeaproape refuzul de a dat vreo mana de ajutor in week-end cand ea nu lucra nici daca pica soarele de pe cer. Negarea pana in panzele albe, in ciuda probelor, ca ar fi primit vreo informatie privitoare la un subiect era si ea la indemana deci usor de utilizat.
Dar sa nu ne mai lungim. Se face ca dupa un an de zile dinozaurul, nevoia unui trai macar decent fara bani de la sponsorii de acasa, amenintarile profesorilor de la master ca n-o sa termin in veci daca nu trec pe la cursuri pentru ca facultatea ceea era una "respectabila" cumulate cu amenintarile sponsorilor ca voi dormi in strada daca nu-mi termin studiile si ale ursuletului gri ca ma paraseste daca il mai las cu ochii-n soare de multe ori, m-au determinat sa-mi dau demisia.
Telefonul de "adio" de la dinozaur a fost mai mult decat lacrimogen. Total opus a fost insa e-mailul pe care l-a trimis colegilor in care ii indemna sa-mi urmeze exemplul si sa-si dea demisia daca doresc sa-si continue studiile pentru ca "institutia noastra nu incurajeaza continuarea studiilor". Acea institutie nu incurajeaza nici formarea unei familii sau dreptul la viata sociala sau orice altceva care ar de-a face cu viata ta personala, dar nici asta nu se spune ci se simte.
Cine stie la ce institutie ma refer probabil va crede ca nu mi-a placut deloc ceea ce faceam acolo - dimpotriva. Big boss-ul era persoana cea mai buna, blanda si cu picioarele pe pamant din cate am cunoscut, in ciuda pozitie pe care o ocupa si a impactului pe care l-a avut asupra tarii - pozitiv bineinteles.
Dar degeaba ai un mar frumos in pom daca atunci cand il tai e plin de viermi ca dinozaurul si alti sefi mai mici care atunci cand ajung intr-o pozitie de conducere se comporta ca niste scroafe urcate in pom.
Si daca presedintele tarii (nu merita majuscula) a indraznit sa spuna ca tinerii ar trebui sa nu-si mai continue studiile si sa se specializeze pe munci de jos de ce mentalitatea unor scarbossi ar trebui sa fie diferita. In definitiv la halul in care a ajuns sistemul de invatamant din tara asta nu mai are nimeni nevoie de scoala ca sa invete cuvinte grele si pline de intelepciune "care este", si care sa le aduca "successuri".
Propun sa dinamitam toate cladirile care nu sunt de locuinte, sa plantam iarba in locul lor si sa ne apucam sa crestem oi si capre. Vaci, boi, scroafe si porci are tara cu nemiluita oricum si sunt in numar mare in prime-time la tv.
Munca de jos de la coada animalului ne va aduce bogatii nemasurate si...si...si...si...mai era ceva...pac....da botox in buze ca sa le facem ca de vaca pentru o asemanare cat mai buna...sau era colagen???...stau prost la cultura generala vizavi de elementele care iti f*t corpul...nu s-au predat astfel de materii unde am fost eu la scoala.
