Cum era pe vremea cand nu aveam telefon mobil? Nu imi amintesc prea bine pt ca mi se pare extrem de indepartata si in orice caz nu am apucat sa ma bucur prea mult de astfel de timpuri. Pot doar sa imi imaginez cum era sa nu te gaseasca nimeni daca pur si simplu ti se rupea de lume si nu vroiai sa dai cu subsemnatul in condica zilei.
Am mobil de pe la vreo 16-17 ani adica cam de cand mi-as fi dorit sa nu stie nimeni pe unde imi umbla fizicul.
Condica parintilor:
Ora 12.00, mama cu o voce grava: “N-ai mai sunat de ieri seara. Ai uitat de noi?? Iar nu vrei sa suni 3 zile???” “Pai daca ma suni tu zilnic, e cam greu sa afli cate zile as fi in stare sa las sa treaca fara sa te sun. ” In fine, urmatoarele replici sunt ceva de genul: “Copil nerusinat si nerecunoscator. Nu te mai sun.” “Bine. Pa mami.”
Ora 12.00, ziua urmatoare: “Iar nu suni?” (evident tot mama)
Tata: “Daca intarzii sa ne suni!”
”Ihi!”
“Pe unde umbli??? Cu cine esti? Esti in discoteca cumva???”
“Nici pomeneala. Eu nu’s doar in tricou, in fata discotecii pe un ger de ingheata pietrele, pt ca m-ati sunat sa ma verificati si nu am apucat sa imi iau haina de la garderoba. Nuuuuu, eu sunt la X, facem, gratar in curte. ”
“Sa pleci cu trenul, nu cu masina, pana unde se agata harta in cui.” “Cate ore mai ai? Ai gasit loc in tren?” “Super loc. Pe bancheta din spate. Mai am vreo 3h desi daca as fi mers cu trenul as mai fi avut doar 1h, dar voi nu tre sa stiti asta.” Asta-I partea cea mai nasoala cand tatal tau e cfr-ist – stie mersul trenurilor si daca nu l-ar sti, oricum are pe cine intreba. In nici un caz nu poti minti ca a avut trenul intarziere pt ca nu tre sa dea decat un telefon ca sa afle ca l-ai mintit cu nerusinare. Ma rog, se putea mai rau, bine ca nu am un tata care sa lucreze in politie sau alta institutie de genul, care mi-ar fi urmarit fiecare miscare.
Condica surorii mai mari:
Sunt in baie. Telefonul e in camera dar suna de zici ca mi-a loc foc usa. La un moment dat se opreste si incepe sa urle isteric fixul. Il urmeaza indeaproape si mobilul. Ies din dus repede si prêt de 2 secunde stau in hol intrebandu-ma, si pe buna dreptate catre care sa ma duc mai degraba. Ma duc catre mobil totusi pt ca fata de fix am inceput sa capat un usor sentiment de ura in ultimii 2 ani. Raspund si o aud scurt pe sora mea: “Mai respiri?” ”Intamplator.” Nu stiu cum face ea mereu dar reuseste sa se sincronizeze perfect cu momentele pline de liniste din baie. Acum, m-am desteptat, i-am alocat un ton de apel special – nu ma mai scoate din baie nici daca da cu tunul in usa.
Condica iubitului:
Inainte sa va mutati impreuna.
Dormi un somn dulce de dupa serviciu si evident suna el, deranjat de faptul ca nu l-ai sunat imediat ce ai ajuns acasa. Adica ai avut tupeu sa iti faci un alt program inainte de a-i da lui raportul zilei si de a-l asigura ca esti acasa si nu cu vreun domn “numai muschi si vitamine”.
Dupa ce v-ati mutat impreuna.
Il anunti cu vreo 2 zile inainte ca in ziua X iesi cu fetele. In ziua X se va supara pt ca evident uitase de planurile tale, dar iti va face marele favor de a nu face ceva in ele, si te lasa sa pleci. Totusi aprox 2h mai tarziu iti suna telefonul. Ecranul frumos colorat pe care acum ai dori sa il crapi cu tocul de la pantof iti aduce la cunostinta ca “Iubi” te cauta. Stai in cumpana putin, iti ceri scuze fata de fete si raspunzi suav. Vocea lui te incalzeste pe suflet, de parca déjà a uitat de planurile tale “Unde esti?”, “(…)” “Mai stai mult? Mi s-a facut foame/m-am plictisit/n-am chef sa ma uit singur la film/(completati dupa caz). Ce povestiti atat? Nu v-ati vazut si sapt trecuta?” “Pe tine te vad zilnic si totusi stau cu tine mai mult de 2h. Vin mai tarziu.”, “zi-mi unde esti si vin eu sa te iau.”.
Nota catre domni: Daca nu vi se cere ajutorul expres cand iubita se afla cu fetele nu vi-l oferiti singuri. S-a descurcat la fel de bine si pe vremea cand era singura si cand probabil ca bea ceva mai mult si mai tare decat un cappuccino.
Hmmm…am scris cam mult acum asa ca despre condica sefului, a prietenilor si cunostintelor voi scrie data vitoare.
