Daca iesi prin Colentina cu directia clara in cap Cernica, ai grija sa faci stanga nu dreapta. In ziua in care am plecat impreuna cu cativa prieteni la Cernica, gps-ul din dotare era in greva, indicatoarele rutiere probabil erau undeva pe la fier vechi ca sa puna o paine pe masa vreunei familii de rromani amarati care nu aveau chef sa-si amaneteze aurul, iar muschii soferului au tras repede de volan cu directia dreapta. De la momentul in care muschii lui au tras dreapta si pana la momentul in care am ajuns in exact acelasi punct au trecut fix 80 de minute. Sa dam vreo 10 minute din cele 80, unui camion care nu avea voie sa circule prin oras si putem sa spunem linistiti ca undeva intre 70 si 80 de minute e timpul corect pentru un ocol al Centurii Bucurestiului.
Mi-am amintit aceasta intamplare pentru ca s-a petrecut in preajma sarbatorilor Pascale si cum mai e putin pana la Craciun mi se pare destul de potrivita caci pana la final implica si ceva capete mai mult sau mai putin bisericesti, cativa oameni ai legii si bineinteles un val de credinciosi care se “trezesc” si isi pun crucea la gat, in special, in aceste perioade pline de bunatate si iubire pentru aproapele lor. Imi este mult prea lene sa pun ghilimele in toate locurile in care ar trebui, dar am incredere ca veti sti instinctiv unde se potrivesc (mai ales aceia dintre voi care ma cunoasteti).
E posbil chiar si intr-un loc cum este Manastirea Cernica sa dai si sa primesti o milostenie, eventual una pentru un Iphone. E cu atat mai probabil, sa se intample asa ceva, daca te duci intr-o zi de duminica cand nu mai sunt decat 2 saptamani pana la marea sarbatoare.
Cand am ajuns la Cernica intr-un final glorios, era deja ora 19.00 dar coada la intrarea in Manastire era cu mult mai mare decat dorea sa cuprinda si sa conceapa posibil privirea mea. Ne-am luat frumos adio de la pupat icoana si am facut o cruce insotita de un “Doamne ajuta!” de la o departare de aprox 10 metri de usa caci nu ne dadea pace gandul sumbru ca luni la prima ora trebuia sa fim la birou iar coada nu parea sa se micsoreze foarte curand. Am ales o plimbare “romantica” prin cimitir si cate un cavou de caciula (verificam “piata” pentru viitor) caci ne-au atras mai ales cele mobilate cu un fotoliu, o canapea, o lampa cu gaz - imi pare rau ca nu-mi amintesc daca era si vreo carte pe acolo, dar probabil ca o luase locatarul cu el sa o termine inainte de sosirea urmatorului vizitator viu si cu chef de palavrageala.
Dupa ce am terminat plimbarea romantica si am demontat teoria pe care tantarii o aplicau pe noi cu inversunare - cum ca un roi intreg de-al lor ar putea sa suga tot sangele din 4 oameni (fiind tantari de cimitir probabil se credeau vampiri) - am vrut sa iesim si sa luam directia corecta catre Bucuresti. La bariera insa, hop in fata noastra se iveste - nu un sol de pace ci un calugar micut si cam schilod cu o agenda care parea sa ii indoaie mana stanga sub greutatea ei. Ne opreste zambind si ne intreaba cu o voce calma: “Nu ati dori sa faceti o milostenie pentru biserica X, acum in preajma sarbatorilor [...]?”. Eu il ocolesc cu dibacie caci singurii bani pe care ii dau la preoti sunt cei din cutia milei si cei pe care ii pun in mana preotului pe care il vad ca slujeste in biserica, in nici un caz celui de pe strada. AcZ idem. Doar Pokemon si dl UG au intampinat o problema in a-l ocoli caci fiind nitel mai mari decat noi si mai putin agili au pierdut momentul. Pokemon, bisericos din fire (ideea de a vizita si respira aer de Cernica i-a apartinut in proportie de 150%) a scos repede portofelul si i-a dat 11 lei caci s-a gandit sa spele nu doar pacatele lui ci si pe ale noastre, ceilalti 3 pacatosi care-l insoteam. I-a dictat numele noastre calugarului care le trecea atent si incet in agenda si da sa plece cand...cu un scaaaartz de roti, un Logan cu 2 jandarmi se opreste fix in dreptul lui. Jandarmii (2m/2m) il inhata pe micutul calugar de sutana si il tarasc la masina in timp ce ii explicau cum un preot cu drept de practica la Cernica l-a reclamat pentru inselatorie a mia oara in cele 4 luni de cand incepuse 2011. Aparent, calugarul nostru, nici macar student la teologie nu era. AcZ din blonda cu ten alb si ochi albastri capata un rosu aprins in obraji, flacari in privire, fum pe nari si urechi si calota ca in desenele animate, din aia care se desprinde de restul capului la nervi si gura nu-i mai vocifera nimic altceva decat: “Pokemon, idiotule! Uite cum se duce pachetul meu de tigari! Imbecilule! Ai vazut ce HTC Desire a scos silfidul ala de sub sutana odata cu buletinul?!? Ala stie sa faca bani de mobil si io umblu cu rahatul asta din care mai cade cate o bucatica de cate ori il folosesc. Sa-mi aduci banii inapoi ca de nu, te omor pana acasa. Mereu dai bani la toti popii....da-mi mie ca oricum mai toate pacatele tale ma implica! Te iert io, desteptule! Acu’, adu-mi banii de la ala!” Intra Pokemon in vorba cu jandarmii si ii intreaba ce se intampla cu “dl calugar care nu e calugar de fapt” si cum ar putea el sa-si recupereze banii. I se explica frumos ca poate face o plangere impotriva lui si astfel recupera echivalentul pachetului de tigari si mare parte din demnitate.
AcZ n-a putut sa conceapa asa un raspuns astfel incat ne-a trimis pe noi la magazinul de suveniruri si s-a dus la “o tigara”. De fapt se dusese sa-l “fumeze” pe silfid si eventual sa-l usuce in bataie, daca jandarmii ar fi fost suficient de draguti sa intoarca privirea pret de 5 minute.
Cand am ajuns la masina, AcZ ii flutura glorioasa lui Pokemon o bratara si inca un obiect bisericesc si ii suiera “dulce” printre dinti:
“Na ma Pokemon, da-i mamei tale astea ca au facut 11 lei, pacatosule si au venit de la o batrana cu legitimatie si un dosar plin cu acte stampilate de Patriarhie. I-am rugat pe jandarmi sa ma lase sa-i zic 2 vorbe silfidului inainte sa-l duca la sectie.”
“Si ce i-ai zis iubito???”
“Auzi, parinte, nu faci si tu o milostenie? Da si mie 11 lei sa-mi iau un Iphone sau macar un HTc ca al tau. Cam cat ti-a luat tie sa strangi bani pentru ala? Unde-i vadul mai mare? La bisericile de aici sau in oras? Si vezi sa te cauti de aia 11 lei cat raspunzi la intrebari ca de nu, am eu grija sa musti tetiera de la scaunul lu’ domnu’ sofer.”
La intoarcere muschii soferului din dotare au luat-o in dreapta corecta si am facut doar 20 de min pana in Colentina.
PS: Vrea careva sa mearga la Cernica, acum in preajma Craciunului? Eventual sa faca o milostenie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu