As fi vrut sa scriu despre cu totul altceva insa seara asta a schimbat complet situatia. Constat din ce in ce mai des ca intunericul agita spiritele. Ale altora, al meu e contrariat.
Am avut o zi plina. Nu foarte agitata pt ca nu ma mai caracterizeaza. Nu ma mai agit decat pt mine, familie si prietenii care conteaza. Pe restul, va respect, dar descurcati-va si singuri.
Am cativa prieteni si-i iubesc de mor, dar nu-i iubesc si pe prietenii lor pt ca nu-s ai mei. Doar asa pot explica detasarea cu care am fost capabila sa ma uit la un copil de 6 luni internat la spital de patru (4) zile suspect de infectie cu salmonela si probabil si dizenterie. Probabilul din diagnostic este dat de faptul ca unii oameni nu ar trebui sa aibe copii. As interzice oamenilor care au avut deja unul care a ajuns cretin sa-l faca si pe al doilea.
In secolul 21 exista parinti care nu-si duc copiii la spital cand sunt bolnavi patru (4) zile consecutiv. Exista parinti care dau copiilor sub un an cartofi prajiti sa manance pe motiv ca poftesc ( ???) si brichete pe care sa le roada cand le ies dintii, iar jucariile destinate unor astfel de situatii stau la colt, - pedepsite, pt ca erau prea departe si mami nu a ajuns la ele. Parinti care nu se spala pe maini cand pun mana pe mancarea copilului, iar apoi se mira de faptul ca este bolnav.
In astfel de cazuri mi se pare logic ca doctorul sa se intereseze de ei cand isi aminteste pt ca in Romania nu exista doctor caruia sa-i pese de un copil mai mult decat parintilor lui. Interesul doctorului este direct proportional cu cel al parintelui. Cand parintele nu alearga dupa doctor sa-l intrebe ce are copilul apare diagnosticul « probabil » si tratamentul pe masura.
Din punctul meu de vedere daca copilul pateste ceva primul vinovat este parintele si abia apoi doctorul. Fiecare primeste ceea ce seamana, insa ce vina are un copil de 6 luni cand parintele ii seamana boala cu buna stiinta ?
Am cativa prieteni si-i iubesc de mor, dar nu-i iubesc si pe prietenii lor pt ca nu-s ai mei. Doar asa pot explica detasarea cu care am fost capabila sa ma uit la un copil de 6 luni internat la spital de patru (4) zile suspect de infectie cu salmonela si probabil si dizenterie. Probabilul din diagnostic este dat de faptul ca unii oameni nu ar trebui sa aibe copii. As interzice oamenilor care au avut deja unul care a ajuns cretin sa-l faca si pe al doilea.
In secolul 21 exista parinti care nu-si duc copiii la spital cand sunt bolnavi patru (4) zile consecutiv. Exista parinti care dau copiilor sub un an cartofi prajiti sa manance pe motiv ca poftesc ( ???) si brichete pe care sa le roada cand le ies dintii, iar jucariile destinate unor astfel de situatii stau la colt, - pedepsite, pt ca erau prea departe si mami nu a ajuns la ele. Parinti care nu se spala pe maini cand pun mana pe mancarea copilului, iar apoi se mira de faptul ca este bolnav.
In astfel de cazuri mi se pare logic ca doctorul sa se intereseze de ei cand isi aminteste pt ca in Romania nu exista doctor caruia sa-i pese de un copil mai mult decat parintilor lui. Interesul doctorului este direct proportional cu cel al parintelui. Cand parintele nu alearga dupa doctor sa-l intrebe ce are copilul apare diagnosticul « probabil » si tratamentul pe masura.
Din punctul meu de vedere daca copilul pateste ceva primul vinovat este parintele si abia apoi doctorul. Fiecare primeste ceea ce seamana, insa ce vina are un copil de 6 luni cand parintele ii seamana boala cu buna stiinta ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu