Stiu ca data trecuta am spus ca urmatorul post va fi despre cat de "usor" se obtine concediul medical la noi dar m-am razgandit pentru ca inca imi ling ranile si imi rumeg frustrarile legate de acest subiect si de faptul ca poate Guess Who are dreptate si chiar nu ne-am nascut in locul potrivit.
Gasesc ca este din ce in ce mai greu sa scriu despre intamplari haioase prin care am trecut recent pentru ca cele mai multe au loc din cauza unor probleme, nemultumiri sau incurcaturi in care nimeresc din cauza crizei si a masurilor “inteligente” adoptate de catre bravii nostri conducatori.
In acest caz prefer sa povestesc ceva ce mi s-a intamplat la unul dintre vechile locuri de munca. Situatia, la vremea respectiva s-a produs pe fondul neatentiei si al stresului care venea odata cu multiplele responsabilitati care mi se trasasera din senin, la o varsta destul de frageda.
Totul a inceput cand in preajma unei mari sarbatori mi s-a cerut sa plec in delegatie impreuna cu seful cel mare aka Big Boss. Ce onoare pentru mine care eram angajata acolo de aproape 3 luni. Tot restul zilei parca am plutit pe norisori de fericire.
In ziua plecarii mi-am verificat si reverificat bagajul de cateva ori:
- Haine de schimb pt toate evenimentele - check;
- Periuta, creme, farduri, etc - check;
- Documente - check;
- Lacatul cu cheie pt geamantan - check;
Ultimul obiect din lista il aveam pt ca urma sa vizitam mai multe orase si deci sa stam la diferite hoteluri. Nu stiu daca am mentionat vreodata dar eu sunt destul de paranoica, mereu mi-e teama sa nu-mi umble cineva in bagaj chiar daca am doar chiloti si soseste in el. Paranoia e inca in floare dar de la finalul acelei calatorii am lacat cu cifru nu cu cheie. Imediat ajung si la motivul schimbarii.
In cea mai importanta zi a calatoriei noastre prin tara trebuia sa participam la 3 evenimente. Bineinteles, cel mai important era cel de seara. Cred ca acela a fost testul final pentru perioada mea de proba acolo - cat de bine si de lin urma sa se desfasoare partea de eveniment care se afla sub coordonarea mea. Pentru acea ocazie imi comandasem o rochie pe care am dat aproape jumatate din salariul meu de atunci.
Inca de dimineata se anunta a fi o zi extrem de palpintanta pentru ca intre doua orase si bineinteles tot atatea hoteluri era sa raman fara bagaj. Multumesc pe aceasta cale colegului care a uitat sa mi-l puna in masina, dar si colegului care l-a vazut si l-a luat chiar daca nu stia al cui era.
Primul eveniment al zilei a decurs bine. Totul s-a petrecut conform desfasuratorului.
Si al doilea eveniment a decurs bine, daca nu luam in seama faptul ca doi dintre noi am ajuns cu intarziere pentru ca soferul nostru nu a inteles ca trebuia sa ne astepte si a plecat....cu masina goala suspectand fara a intreba pe nimeni ca ne-am fi urcat intr-o alta.
M-am isterizat putin si cred ca am fost injurata in gand la greu pentru ca inaintea evenimentului de seara mi-am pus portofelul in geamantan, am pus lacatul si am plecat sa mananc. Cand am revenit in camera am vrut sa imi pun rochia si sa imi aranjez coafura. Atunci m-a lovit in moalele capului concluzia ca este pentru ultima data cand voi mai folosi un lacat cu cheie pt geamantan. Imi pusesem cheia in portofel si portofelul in geamantan pt ca nu avea loc in gentuta mea plic. Am mentionat ca pusesem lacatul la geamantan, nu? Asta se intampla cu 1h inaintea marelui eveniment. Am inceput sa sun pe la cei cativa colegi care erau cu mine acolo. Unul dintre ei expert in spart lacate si deschis usi (probabil din parinti lacatusi pt ca altfel nu-mi explic) s-a oferit sa imi deschida lacatul in urmatoarele 20 de minute, imediat dupa ce se schimba. Disperata din cazua faptului ca evenimentul de seara era foarte important pt mine si ca ma voi prezenta cu o matura in loc de coafura, am coborat la receptia hotelului unde i-am explicat doamnei de acolo ca sunt dispusa sa platesc oricat doar sa gaseasca un loc liber la coaforul hotelului.
Un “Da, exista un loc” a fost suficient ca sa imi readuca culoarea in obrajii deja albi ca varul si zambetul pe buze. Acum nu trebuia decat sa mai fac rost de bani, pt ca rochia era in dulap spre deosebire de portofel si ustensilele pentru par.
Inutil sa spun ca seful meu, ceva mai cerebral si mai calm decat noi toti la un loc reusise sa imi rezolve problema cat timp eu ma aflam la receptie. Omul, trecut prin astfel de situatii (stiti voi cu varsta vine si experienta mai vasta) a cautat un lacatus la hotel. L-a gasit, la dus la mine in camera si i-a aratat isprava. Lacatusul bine dotat, a scos clestele, a taiat lacatul si a plecat. Cat a durat toata operatiunea? 30 de secunde. Cred ca i-a luat mai mult sa scoata clestele de la curea decat sa taie lacatul.
Cred ca nu mai e nevoie sa mentionez ca si in ziua de azi o parte dintre fostii mei colegi, care se aflau in acea delegatie inca mai rad de mine cand ne intalnim. Este drept ca unii dintre ei spun povestea mai bine decat mine pt ca vazuta din afara orice stuatie de acest gen este extrem de comica inca din prima clipa. Pentru mine, cel caruia i s-a intamplat, ea devine comica abia dupa un timp, cand si ultima urma de stres dispare si vezi ca lucrurile s-au desfasurat macar in proportie de 85%-90% asa cum trebuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu