Primiti cu....ceva? Orice???

Hai sa zic si eu La multi ani! pentru ca asa se pare ca e frumos. Si in plus ma apostrofeaza lumea pt ca mi-a disparut spiritul sarbatorilor in ultimii ani si as fi un fel de unchiul Scrooge, varianta feminina. Ma rog, spre deosebire de Scrooge eu cumpar cadouri, impodobesc bradul, dar nu sun pe nimeni ca sa urez “blablaurile” de rigoare si nici nu raspund la smsuri sau emailuri sau sa va intampin la telefon cu “Craciun Fericit tie, aluia, care m-ai sunat acum”. In fine sa trecem repede peste pt ca presimt ca iar mi-o fur pe tema asta.

Craciunul si Revelionul le-am petrecut in casa. Intre ele m-am dus pana aproape de unde se agata harta in cui, ca sa vizitez o prietena si am petrecut pe drum echivalentul a jumatate din timpul pe care l-am petrecut acolo cu ea. A fost interesant. Am cunoscut oameni noi. Am vizitat un oras pe care nu-l cunosteam si care mi se pare destul de frumos de altfel, in ciuda faptului ca nu este foarte mare.

Intre sosire si ziua de ieri n-am facut mare lucru, si nu numai ca nu am facut mare lucru, nu am facut NIMIC constructiv, NIMIC util, NIMIC interesant, NIMIC mai mult decat sa ma spal, sa mananc, sa ma uit la filme si sa dorm si era sa uit...foarte rar sa raspund la telefon.

Si toate astea din cauza ca imediat dupa ce am revenit, am decretat solemn, mie si doar mie, in gand si nu cu voce tare, ca eu nu mai ies din casa si ca ma voi legumifica pana in ziua cand ma voi reintoarce la birou (azi, ca fapt divers) pt ca nu vroiam sa ma mai enervez, asa cum se intampla de cate ori ies din casa. Am reusit si m-am tinut de promisiune (fapt usor identificabil daca va luati dupa seria de NIMICuri insiruite mai sus), cu exceptia zilei de ieri cand am iesit sa ii vizitez pe parintii dlui UG si am fost si la o sesiune de cumparaturi. Urasc zapada in Bucuresti si urasc sa fac cumparaturi cand e frig pt ca sunt prea incotosmanita ca sa pot proba orice. Ieri mi-am calcat pe principii si am cumparat 3 bluze pt care a trebuit sa dau jos 4 ca sa le probez si o pereche de pantofi langa care am salivat mai bine de 6 luni (nu, nu erau la reducere dar s-a gandit mama dlui UG ca am fost copil cuminte si merit un cadou si intamplator ne place acelasi magazin de incaltamite - yuppiii), iar acum astept cu sufletul la gura sa treaca cele 55 de zile de iarna oficiala care au mai ramas si sa dea prima raza de soare care imi va permite sa ii incalt. Si nici macar nu a mai contat faptul ca aveam 2 perechi de sosete in picioare si ca ma treceau toate transpiratiile de cate ori incercam sa ma descalt, cand am vazut ca pantofii sunt inca acolo si mai era doar o pereche marimea mea si cineva era dispus sa imi cumpere acei pantofi pe care eu eram prea zgarcita ca sa ii achizitionez.

Si ca sa inchei, postarea asta nu era neaparat cu referire la pantofi (desi poate ar fi trebuit pt ca asta a fost ce mai reusit cadou pe care l-am primit anul asta) ci pur si simplu vroiam sa ma laud si sa va spun cum nu am facut eu nimic jumatate din concediul asta, si asa prea scurt.