Primiti cu....ceva? Orice???

Hai sa zic si eu La multi ani! pentru ca asa se pare ca e frumos. Si in plus ma apostrofeaza lumea pt ca mi-a disparut spiritul sarbatorilor in ultimii ani si as fi un fel de unchiul Scrooge, varianta feminina. Ma rog, spre deosebire de Scrooge eu cumpar cadouri, impodobesc bradul, dar nu sun pe nimeni ca sa urez “blablaurile” de rigoare si nici nu raspund la smsuri sau emailuri sau sa va intampin la telefon cu “Craciun Fericit tie, aluia, care m-ai sunat acum”. In fine sa trecem repede peste pt ca presimt ca iar mi-o fur pe tema asta.

Craciunul si Revelionul le-am petrecut in casa. Intre ele m-am dus pana aproape de unde se agata harta in cui, ca sa vizitez o prietena si am petrecut pe drum echivalentul a jumatate din timpul pe care l-am petrecut acolo cu ea. A fost interesant. Am cunoscut oameni noi. Am vizitat un oras pe care nu-l cunosteam si care mi se pare destul de frumos de altfel, in ciuda faptului ca nu este foarte mare.

Intre sosire si ziua de ieri n-am facut mare lucru, si nu numai ca nu am facut mare lucru, nu am facut NIMIC constructiv, NIMIC util, NIMIC interesant, NIMIC mai mult decat sa ma spal, sa mananc, sa ma uit la filme si sa dorm si era sa uit...foarte rar sa raspund la telefon.

Si toate astea din cauza ca imediat dupa ce am revenit, am decretat solemn, mie si doar mie, in gand si nu cu voce tare, ca eu nu mai ies din casa si ca ma voi legumifica pana in ziua cand ma voi reintoarce la birou (azi, ca fapt divers) pt ca nu vroiam sa ma mai enervez, asa cum se intampla de cate ori ies din casa. Am reusit si m-am tinut de promisiune (fapt usor identificabil daca va luati dupa seria de NIMICuri insiruite mai sus), cu exceptia zilei de ieri cand am iesit sa ii vizitez pe parintii dlui UG si am fost si la o sesiune de cumparaturi. Urasc zapada in Bucuresti si urasc sa fac cumparaturi cand e frig pt ca sunt prea incotosmanita ca sa pot proba orice. Ieri mi-am calcat pe principii si am cumparat 3 bluze pt care a trebuit sa dau jos 4 ca sa le probez si o pereche de pantofi langa care am salivat mai bine de 6 luni (nu, nu erau la reducere dar s-a gandit mama dlui UG ca am fost copil cuminte si merit un cadou si intamplator ne place acelasi magazin de incaltamite - yuppiii), iar acum astept cu sufletul la gura sa treaca cele 55 de zile de iarna oficiala care au mai ramas si sa dea prima raza de soare care imi va permite sa ii incalt. Si nici macar nu a mai contat faptul ca aveam 2 perechi de sosete in picioare si ca ma treceau toate transpiratiile de cate ori incercam sa ma descalt, cand am vazut ca pantofii sunt inca acolo si mai era doar o pereche marimea mea si cineva era dispus sa imi cumpere acei pantofi pe care eu eram prea zgarcita ca sa ii achizitionez.

Si ca sa inchei, postarea asta nu era neaparat cu referire la pantofi (desi poate ar fi trebuit pt ca asta a fost ce mai reusit cadou pe care l-am primit anul asta) ci pur si simplu vroiam sa ma laud si sa va spun cum nu am facut eu nimic jumatate din concediul asta, si asa prea scurt.

Pur si simplu nu gasesc titlul potrivit. Poate "Scarba".

Nu-mi face nici o placere deosebita sa scriu ceea ce voi scrie, dar daca nu ma descarc s-ar putea sa explodez si sa o fac urat in fata primului venit care ma supara.
A trecut mai bine de un an de cand ma tot intreb ce anume ma tine aici, in Romania, in tara de care nu-i mai pasa nimanui. In cele 391 de zile de cand mi-am dat seama ca mi-e scarba de aproape toti oamenii cu care interactionez zilnic, m-am gandit ce altceva as putea face, unde as putea pleca, cat de greu mi-ar fi sa-i las pe ai mei aici si sa-mi las prietenii.
Nu-mi place sa o iau mereu de la inceput, dar ce alta sansa ai aici cand ai un salariu de mizerie care nu-ti ajunge de la o luna la alta dupa ce cumperi minimum de mancare, medicamente, platesti cateva facturi si iti iei orice gand de la a iesi in oras sau a merge in concediu cand incepi sa numeri banii ramasi vs datoriile acumulate.
 Si mai scarba mi se face cand la un suc se gaseste cate un "amic" cu salariu de 4 ori mai mare care sa spuna ca toti vrem mai multi bani sau cand la vechiul loc de munca seful spunea ca "salariul tau e mare". Ultima replica a fost "sa traiti dvs cu el" si am inchis usa.
De ce multora li s-a parut ca Ana, fata care si-a facut blog ca sa isi gaseasca de lucru, cerea un salariu astronomic. Zau, voua chiar vi se pare 1500 ron un salariu mare? Eu castig mai putin acum dar si acela mi se pare mic in comparatie cu datoriile pe care ne obliga politicienii sa le platim pentru ca ei si-au ridicat case si si-au trimis puradeii in vacante si la scoli in strainatate pe banii nostri.
Cred ca dl presedinte a reusit zilele astea sa creeze o noua culme, sau poate chiar doua: a nesimtirii si a tupeului. Cat poti fi de nesimtit sa spui ca tara ar fi mai bine privita de autoritatile de la Bruxelles daca s-ar impozita absolut toate veniturile, si ca in astfel de conditii tara ar fi extrem de bogata? Gresit. Ar fi la fel de saraca pentru ca ei ar fura in continuare.
Culmea tupeului a venit azi. Sa-si mai ia cetatenii Romaniei inca o slujba. Adica multi nu gasesc prima slujba pt ca nu mai sunt locuri de munca din cauza ca "bravii conducatori" au impozitat si ras-impozitat firmele existente in tara asta pana le-au falimentat si cei care mai au inca o slujba muncesc ca niste sclavi pe un salariu de nimic. De multe ori muncesc peste program, neplatita evident, muncesc sambata sau duminica, raspund la telefonul de serviciu si daca sunt in buda. De ce? Pt ca la usa angajatorului meu mai stau 100 de oameni care vor salariul meu de rahat. Domnule cu capul luminat (cu lumanarea), noua nu ne spala, calca, face cumparaturi, gateste, curata, plateste facturile nimeni. si nici nu avem intaietate la medic. Nici nu ne vine acasa pt ca am tusit. Noi stam la cozi, gatim, curatam. Chestii din alea de neam prost si nesimtit pe care dvs nu le mai faceti pt ca e bine in pomul in care v-a urcat diaspora.
Apropo de diaspora, stiti voi, aia care au zis ca nu vor sa vada comunistii la putere in romania, desi domniile lor n-au mai pus piciorul in tara in care s-au nascut de ani buni. Noroc cu pozele si gemurile de la rude. Am si eu o rugaminte catre domniile voastre, daca nu va e cu suparare. Daca toti ati votat in portocaliu desi n-ati mai calcat in tara asta de ani buni, haideti sa facem un schimb cinstit. Cam ca in filmul ala in care o americanca si o britanica fac schimb pt o vreme de vieti. Fiecare se duce sa locuiasca in casa celeilate ca sa traiasca experienta tarii din care provine respectiva. Eu as extinde putin schimbul catre slujba, salariu, vacante, facturi, impozite, coplata la medic, medicamente compensate. Haideti sa facem schimbul asta pt un an de zile ca sa vedem daca va e mai bine imbracati in portocaliu decat in rosu. Dupa ce se incheie anul as fi curioasa vad cati dintre dvs ar mai vota la fel daca s-ar putea intoarce in noiembrie 2009.
As continua doar ca scriind ceea ce traiesc in fiecare zi aici mi-a facut pranzul sa vrea sa iasa la lumina.

Dar poate m-a batut pe mine soarele in cap si nimic din ce am scris nu-i adevarat. Poate visez urat si ma voi trezi dimineata intr-o lume macar aproape de perfectiune si nu de colaps si cosmar cum este cea despre care am scris.